Hidrotoraxul fetal, numit și revărsat pleural fetal, înseamnă că la ecografie se vede lichid în spațiul din jurul unuia sau ambilor plămâni ai copilului. Următorul pas este o evaluare de medicină fetală. Echipa verifică dacă lichidul este singura modificare vizibilă, dacă apasă pe plămân și dacă deplasează structurile din torace. O cantitate mică poate scădea la următoarea ecografie. Dacă se mărește sau apar alte modificări, poate fi necesară o schimbare rapidă a planului. [1, 2, 4]
Ce spune localizarea lichidului
Raportul ar trebui să precizeze dacă lichidul este în jurul plămânului drept, stâng sau în ambele părți. Lichidul pleural este în torace, în afara plămânului. Este diferit de lichidul amniotic, în care se află copilul, și de o colecție observată în jurul inimii. Întreabă cât de mare este colecția și dacă imaginile arată că plămânul are mai puțin spațiu. Dacă raportul vorbește despre „deplasare mediastinală”, cere să ți se arate ce structuri din centrul toracelui, inclusiv inima, au fost împinse din poziția obișnuită. [1, 2, 4]
O colecție mare și persistentă poate limita dezvoltarea plămânului. Echipa caută și acumulări de lichid în alte zone, de exemplu în abdomen sau sub piele. Dacă apar în mai multe compartimente, poate fi vorba despre hidrops fetal. Ghidul despre evaluarea hidropsului explică acest tablou mai larg. O singură colecție pleurală nu stabilește diagnosticul de hidrops, însă are nevoie de evaluare chiar dacă restul imaginilor par liniștitoare. [1, 2, 3]
Ce poate însemna „aparent izolat” după prima ecografie
Expresia spune că nu s-a găsit încă altă modificare la investigațiile efectuate. Nu precizează cauza. Uneori lichidul pare să provină dintr-o problemă de drenaj limfatic, însă echipa caută mai întâi dacă există o explicație cardiacă, pulmonară, genetică sau infecțioasă. Întreabă dacă au fost examinate complet inima și plămânii și dacă este utilă o ecocardiografie fetală, o examinare dedicată inimii. Spune ce analize și ce screeninguri ai făcut deja. [1, 2, 4]
Ghidul SMFM recomandă să se ofere testare genetică diagnostică, incluzând microarray cromozomial, când se detectează una sau mai multe acumulări de lichid fetal. Microarray-ul caută anumite pierderi sau câștiguri de material cromozomial, în funcție de metoda laboratorului. Echipa îți explică ce probă ar fi necesară și ce poate arăta analiza în cazul tău. Alegerea se face cu acordul tău după discuția despre opțiuni. Investigațiile pentru infecții se aleg în funcție de istoricul sarcinii și de ce se observă la ecografie. O ecografie bună sau un screening anterior cu risc scăzut nu răspund acelorași întrebări. [1, 3, 4]
Dacă evaluarea nu găsește o altă cauză, echipa poate folosi termenul „revărsat pleural primar”. Dacă identifică o cauză, îngrijirea poate viza și acea problemă. Întreabă dacă „primar” este concluzia după investigațiile făcute sau încă o ipoteză. [1, 4]
Ce diferență poate face controlul următor
| Evoluția la ecografie | Ce poate schimba în discuție | Ce întrebi |
|---|---|---|
| Lichidul este puțin, stabil sau în scădere, fără alte semne noi. | Echipa poate continua urmărirea ecografică. | Ce se măsoară la următorul control și când trebuie făcut? |
| Colecția crește sau deplasează structurile din torace. | Poate fi necesară evaluarea mai devreme într-un centru de terapie fetală. | Ce arată evaluarea despre compresie și despre funcția inimii? |
| Apar acumulări și în alte zone sau semne că inima funcționează mai greu. | Evaluarea devine mai amplă și planul poate include discuția despre intervenție sau naștere. | Cine coordonează evaluarea și ce informație ar schimba decizia? |
De exemplu, două rapoarte pot folosi același termen, „hidrotorax drept”, deși deciziile diferă. În primul, lichidul a scăzut și poziția inimii este obișnuită. În al doilea, lichidul a crescut și împinge inima din poziția sa. Dacă vezi aceeași concluzie pe ambele rapoarte, întreabă ce s-a schimbat în descrierea imaginilor și dacă planul este încă același. Frecvența controalelor se stabilește după severitate și evoluție. [1, 2, 4]
Când se discută drenajul sau un șunt
În cazuri selectate, un specialist poate scoate lichid cu un ac. Procedura, numită toracocenteză fetală, poate reduce presiunea și poate furniza o probă pentru analiză. Lichidul se poate acumula din nou. Întreabă dacă scopul principal al procedurii este să obțină informații sau să reducă presiunea, și cum va fi verificat efectul. [1, 4, 5]
Când este nevoie de drenaj continuu, echipa poate discuta un șunt toracoamniotic. Este un tub mic care permite lichidului să treacă din torace în lichidul amniotic. Echipa cântărește beneficiul posibil, vârsta sarcinii și riscurile procedurii. Dacă este montat un șunt, controalele urmăresc dacă este încă în poziție și dacă lichidul scade. Întreabă și ce alternative există dacă procedura nu poate fi făcută ori dacă lichidul se reface. [1, 2, 4]
După o procedură, un raport care arată mai puțin lichid poate sugera că drenajul funcționează. Dacă lichidul rămâne sau revine, echipa verifică dacă tubul s-a deplasat ori s-a blocat și dacă apare o colecție și pe partea cealaltă. Un astfel de rezultat poate schimba următorul pas. Consensul internațional pentru revărsatul pleural primar propune o ecografie în prima săptămână după montarea șuntului și cel puțin o ecografie pe săptămână ulterior până când constatările sunt liniștitoare. Centrul îți spune calendarul concret și unde revii dacă ai fost trimisă din alt oraș. [4]
Când se discută un șunt, întreabă ce risc înseamnă amânarea în cazul tău și ce riscuri aduce procedura. Echipa poate discuta, printre altele, posibilitatea ruperii premature a membranelor sau a travaliului prematur. Experții nu au stabilit un moment unic pentru intervenție în toate situațiile. [4]
Ce stabilești pentru naștere și primele ore ale copilului
Întreabă dacă nașterea ar trebui planificată într-o maternitate care poate evalua imediat respirația copilului și poate asigura drenaj neonatal dacă este necesar. Un copil la care lichidul a dispărut are altă situație la naștere decât unul la care colecția rămâne mare. Echipa obstetricală și neonatologul stabilesc ce trebuie pregătit și dacă momentul nașterii se schimbă. [1, 2, 4]
Un revărsat pleural nu stabilește singur calea nașterii. Consensul pentru forma primară recomandă alegerea în funcție de situația obstetricală. Dacă rămâne o colecție mare, neonatologul poate explica dacă echipa are în vedere drenajul înainte ori după naștere și cum se va evalua copilul în primele minute. Cere să ți se spună cine preia decizia dacă nașterea începe mai devreme decât era planificat. [2, 4]
Păstrează rapoartele, rezultatele analizelor și, dacă a existat o procedură, nota despre ce s-a făcut și rezultatul de la ultimul control. Cere să ți se spună cine trimite aceste date maternității și cine verifică plămânii după naștere. [1, 2]
Când contactezi imediat maternitatea
Dacă mișcările copilului scad, se opresc sau își schimbă tiparul, contactează imediat maternitatea. Sună și dacă pierzi lichid vaginal sau ai contracții regulate înainte de termen, indiferent dacă ai avut o intervenție. Nu aștepta ecografia deja programată. [6, 7]
Surse medicale
- ISUOG, informații pentru părinți despre hidrotorax.
- Ontario Fetal Centre, revărsatul pleural fetal.
- SMFM Consult Series 75, evaluarea hidropsului nonimun.
- Consens internațional privind diagnosticul și managementul revărsatului pleural fetal primar.
- ISUOG, toracocenteza fetală.
- NHS, mișcările copilului în sarcină.
- NHS, travaliul și nașterea prematură.
Programare la consultație
Pentru o programare la Dr. Rodica Nagy, sună la recepția GinEcho și precizează numele medicului.
